Hot! A intrat in vigoare Legea nr. 151 din 2020! Angajatii nu mai pot fi discriminati sau hartuiti!

Legea nr.151 din 2020 a intrat in vigoare, dupa ce a fost publicata in Monitorul Oficial nr.658 din 2020.

De acum incolo, angajatii nu mai pot fi discriminati sau hartuiti.

Daca se constata o astfel de situatie, atunci pedepsele sunt aspre!

In primul rand, hartuirea, discriminarea prin asociere si victimizarea sunt acum definite in Codul Muncii si pot fi constatate mai usor de autoritati sau instante. 

Hartuirea este definita expres in Codul muncii, in urma modificarilor de mai sus, ca orice tip de comportament care are la baza unul  dintre criteriile prevazute la alin. (2) care are ca scop sau ca efect lezarea  demnitatii unei persoane si duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.

Discriminarea prin asociere a fost introdusa si definita ca orice act sau fapta de discriminare savarsita impotriva unei persoane care, desi nu face parte dintr-o categorie de persoane identificata potrivit criteriilor prevazute la alin. (2), este asociata sau prezumata a fi asociata cu una sau mai multe persoane apartinand unei astfel de categorii de persoane.

Cat despre victimizare, aceasta este definita ca orice tratament advers, venit ca reactie la o plangere sau actiune in justitie cu privire la  incalcarea principiului tratamentului egal si al nediscriminarii.

Tot o discriminare este considerata si fapta de a dispune unei persoane sa utilizeze o forma de discriminare fata de una sau mai multe persoane.

Atentie! 

Nu constituie discriminare excluderea, deosebirea, restrictia sau preferinta in privinta unui anumit loc de munca in cazul in care, prin natura specifica a activitatii in cauza sau a conditiilor in care activitatea respectiva este realizata, exista anumite cerinte profesionale esentiale si determinante, cu conditia ca scopul sa fie legitim si cerintele proportionale.

In al doilea rand, persoanele care traiesc cu anumite boli cronice necontagioase (ex. HIV) nu mai pot fi supuse “micilor rautati de birou”, intrucat astfel de fapte discriminatorii se pedepsesc.

Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, discriminare prin asociere, hartuire sau fapta de victimizare, bazata pe criteriul de rasa, cetatenie, etnie, culoare, limba, religie, origine sociala, trasaturi genetice, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare cu HIV, optiune politica, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, apartenenta la o categorie defavorizata, este interzisa, este prevazut de acum la art. 5, alin. (2) din Codul Muncii.

Conform modificarilor ce deja se aplica, constituie discriminare directa orice act sau fapta de deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, intemeiat pe unul sau mai multe dintre criteriile prevazute mai sus, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii.

Discriminarea la locul de munca, la modul general, inclusiv concedierea pe criterii discriminatorii erau interzise in Codul Muncii si inainte de operarea modificarilor pe care vi le-am prezentat mai sus.

Nu exista o sanctiune speciala pentru discriminare (existau si exista, insa, amenzi in OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare).

Legea nr. 151/2020 a introdus acum o amenda intre 1.000 si 20.000 de lei pentru discriminare, inclusiv pentru concedierea discriminatorie.

Asa cum ne-am obisnuit, modalitatea prin care se stabileste aplicarea unei astfel de amenzi ramane inca intr-o negura.

Firma va putea plati sanctiunea la jumatate din valoarea sa in termen de 15 zile.

Asta inseamna ca indiferent de gravitatea situatiei constatate, cel amendat cu 20.000 de lei va putea achita doar 500 de lei in termen de 15 zile, la fel ca cel amendat cu 2.000 de lei.

Read more

News! Noul mecanism pentru cumpărarea de vechime în muncă!

Cei ce vor să acopere perioade în care nu au cotizat la sistemul de pensii o pot face, în prezent, prin semnarea unui contract de asigurare socială cu casa de pensii și prin plata unor sume către aceasta. Măsura introdusă de puțină vreme a generat mult interes, dar și o serie de întrebări și nelămuriri. În acest context, astăzi prezentăm o serie de întrebări și răspunsuri despre mecanismul ce permite acum completarea stagiului de cotizare la pensie.

Mai jos vor fi 16 întrebări și răspunsuri importante de care să ții cont.

1. Cine poate să plătească retroactiv contribuția la pensii? 

După cum stabilește OUG 163/2020, documentul care introduce acest mecanism, “persoanele care nu au calitatea de pensionari pot efectua plata contribuției de asigurări sociale pentru perioade de cel mult 6 ani anteriori lunii încheierii contractului de asigurare, în care persoana nu a realizat stagiu de cotizare sau stagiu asimilat stagiului de cotizare în sistemul public de pensii sau într-un sistem de asigurări sociale neintegrat acestuia, în țară, în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state cu care România aplică instrumente juridice internaționale în domeniul securității sociale”.

 2. Pot folosi mecanismul și cei care au lucrat în străinătate pentru perioade în care au cotizat acolo? 

Nu. Dacă au realizat stagii de cotizare în alte țări, cei interesați de „cumpărarea de vechime” nu pot apela la mecanismul aparut recent pentru a acoperi perioadele respective în care s-au plătit deja contribuții de asigurări sociale.

 3. Pentru ce tipuri de pensii se va lua în calcul plata retroactivă a contribuției? 

Tot OUG 163/2020 ne dă răspunsul și la această întrebare. Mai exact, plățile retroactive ale contribuției la asigurările sociale (CAS) se pot face în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă.

 4. Cum pot să plătesc retroactiv contribuția la pensii? 
 

Prin incheierea unui contract cu casa teritoriala de pensii de care aparține solicitantul, în care vor fi trecute perioada sau perioadele de asigurare, venitul asigurat, cota de contribuție de asigurări sociale din momentul semnării contractului și totalul cuantumului contribuției de asigurări sociale.

 5. Până când pot plăti în condițiile stabilite de OUG 163/2020? 

Aceste condiții pentru cumpărarea vechimii pentru pensie se vor aplica doar până la sfârșitul lunii august 2021, deoarece, de la 1 septembrie 2021, actuala Lege a pensiilor, care este Legea 263/2010, va fi inlocuita de Legea 127/2019, care conține deja această măsură.

 6. Cum se calculează sumele care trebuie plătite efectiv pentru vechimea în muncă? 

Când vine vorba de modul în care se calculează contribuția la CAS, OUG 163/2020 stabilește că, de fapt, se plătește cota de CAS (25%) aplicată la salariul minim brut în vigoare la data semnării contractului cu casa (în prezent, 2.230 de lei).

Câteva exemple concrete de calcul:

 7. Dacă salariul minim sau cota CAS se modifică, contractele de asigurare vor fi afectate? 

Nu, deoarece sumele de plată se calculează în raport cu salariul minim brut și cota de contribuție de asigurări sociale din momentul semnării contractului, iar modificarea acestora nu va afecta platile aflate in desfasurare.


 8. Trebuie să plătesc într-o tranșă suma calculată la semnarea contractului? 

Nu. Legat de plata efectivă a contribuției de asigurări sociale, cei interesați pot opta, așa cum apare și în modelul de contract conținut de OUG 163/2020, să plătească integral, într-o singură tranșă, sau în mai multe tranșe lunare.

 9. Ce risc dacă nu apuc să achit integral suma pe care m-am angajat s-o plătesc prin contract? 

„Contractul de asigurare socială încheiat conform prezentei ordonanțe de urgență își încetează aplicabilitatea la data la care contribuția de asigurări sociale datorată este achitată în întregime. În situația în care la data de 31 august 2021 contribuția de asigurări sociale datorată nu este achitată în întregime, stagiul de cotizare se constituie corespunzător plății efectuate”, scrie în OUG 163/2020.


 10. Pot încheia cu casa de pensii un singur contract sau mai multe? 

Se pot încheia mai multe contracte succesive, cu condiția ca perioada totală asigurată să nu depășească șase ani. Adică, în situaţia în care, după data încetării aplicabilităţii contractului de asigurare socială, persoana interesată doreşte să se asigure în condiţiile OUG nr. 163/2020 pentru o nouă perioadă, poate încheia un nou contract de asigurare socială, respectând limita de șase ani.

 11. Pot să plătesc retroactiv contribuția chiar dacă am ieșit la pensie? 

Nu. Persoanele pensionate nu pot face plăți retroactive. De fapt, cadrul legal stabilește că poate cumpăra vechime doar persoana care “la data încheierii contractului de asigurare socială nu are calitatea de pensionar”.

 12. Mai am puțin până la vârsta de pensionare. Pot plăti contribuția pentru acești ani, astfel încât să ies de-acum la pensie? 

Nu. Plata se face strict pentru perioade anterioare neasigurate. Plata contribuției de asigurări sociale se poate face pentru perioade de cel mult șase ani anteriori lunii încheierii contractului de asigurare. Totodată, ieșirea la pensie se poate face, conform Legii nr. 263/2010, doar atunci când sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru obținerea unui tip de pensie.

 13. Am perioade în care angajatorul nu mi-a plătit contribuția la pensii. Pot face plăți retroactive pentru ele? 

Nu. Plățile retroactive se pot face strict pentru perioade neasigurate anterioare în care persoana interesată nu trebuia să fie asigurată în sistemul public de pensii, adică, potrivit OUG 163/2020, “nu a avut calitatea de asigurat în sistemul public de pensii sau în alte sisteme neintegrate acestuia”. Or, pentru salariați este obligatorie asigurarea în sistemul public de pensii.


 14. Am trecut de vârsta de pensionare, dar încă lucrez. Pot plăti retroactiv contribuția? 

Da, este posibil, deoarece un individ aflat în această situație nu este încă pensionar. Totuși, trebuie precizat că, în acest caz, plățile se pot face doar pentru perioadele anterioare neasigurate de dinaintea îndeplinirii vârstei standard de pensionare. De exemplu, o persoană care a atins vârsta standard de pensionare în decembrie 2019 și încă lucrează poate face plăți pentru perioade anterioare neasigurate de dinainte de acea dată.

 15. Pot să plătesc retroactiv ca să mi se reducă vârsta de pensionare? 

Nu. Plata retroactivă a contribuției la pensii este strict pentru completarea stagiului de cotizatie sau, cu alte cuvinte, a vechimii în muncă. Stagiul de cotizare este necesar pentru a obține pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parțială și pensia de invaliditate, potrivit Legii nr. 263/2010. Totuși, aceste plăți se pot face acum doar în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă. De exemplu, un bărbat născut în noiembrie 1970 poate obține pensia pentru limită de vârstă în noiembrie 2035, însă numai dacă are cel puțin 15 ani de stagiu de cotizare (adică 15 ani munciți legal). Vârsta standard de pensionare poate fi redusă, de exemplu, pentru persoanele care au lucrat în condiții deosebite.

 16. Sunt în altă țară și aș vrea, totuși, să plătesc retroactiv contribuția la pensii. Pot să fac asta? 

Da. Contractul de asigurare se poate încheia și de către un individ mandatat, adică desemnat prin procură specială, de către persoana interesată de plata retroactivă a contribuției. În același timp, plata se poate face inclusiv prin virament într-un cont bancar indicat de casa teritorială de pensii.

Read more

Breaking News! Lege privind efectuarea unui test de proporţionalitate anterior adoptării unor noi reglementări referitoare la profesii, publicată în Monitorul Oficial

În Monitorul Oficial nr. 1050 din 9 noiembrie 2020 a fost publicată Legea nr. 245/2020 privind efectuarea unui test de proporţionalitate anterior adoptării unor noi reglementări referitoare la profesii, care transpune Directiva (UE) 2018/958 a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 iunie 2018.

Actul normativ stabileşte un cadru comun pentru efectuarea evaluării proporţionalităţii înainte de a introduce noi dispoziţii sau de a modifica dispoziţiile legale existente care restricţionează accesul la profesiile reglementate sau exercitarea acestora, în vederea asigurării bunei funcţionări a pieţei interne, garantând totodată un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.

Potrivit iniţiatorilor, aceasta nu afectează competenţa statelor membre, în lipsa armonizării, şi marja lor de apreciere în a decide dacă şi în ce mod reglementează o profesie, în limitele principiilor nediscriminării şi proporţionalităţii.

Directiva instituie un test de proporţionalitate care trebuie aplicat de statele membre în momentul în care reglementează o profesie sau operează modificări în condiţiile de reglementare ale unei profesii.

Acesta cuprinde următoarele criterii:

(a) natura riscurilor legate de obiectivele de interes public urmărite, în special riscurile pentru destinatarii serviciilor, inclusiv consumatori, profesionişti şi părţi terţe;

(b) dacă normele în vigoare, de natură specifică sau mai generală, cum ar fi legislaţia din domeniul siguranţei produselor sau legislaţia în materie de protecţie a consumatorilor, sunt insuficiente pentru a atinge obiectivul urmărit;

(c) caracterul adecvat al dispoziţiei în ceea ce priveşte aptitudinea ei de a atinge obiectivul urmărit şi dacă dispoziţia răspunde cu adevărat nevoii de a realiza acest obiectiv în mod coerent şi sistematic şi, prin urmare, abordează riscurile identificate în acelaşi mod ca în activităţi comparabile;

(d) impactul asupra liberei circulaţii a persoanelor şi a serviciilor în cadrul Uniunii, asupra alegerilor consumatorilor şi asupra calităţii serviciilor prestate;

(e) posibilitatea de a utiliza mijloace mai puţin restrictive pentru atingerea obiectivului de interes public – în cazul în care dispoziţiile se justifică doar din motive de protecţie a consumatorilor şi în cazul în care riscurile identificate sunt limitate la relaţia dintre profesionist şi consumator, neafectând astfel în mod negativ părţile;

(f) efectul dispoziţiilor noi sau modificate, când sunt combinate cu alte cerinţe care restricţionează accesul la o profesie sau exercitarea acesteia şi în special modul în care dispoziţiile noi sau modificate, combinate cu alte cerinţe, contribuie la acelaşi obiectiv de interes public şi dacă sunt necesare pentru îndeplinirea sa.

Statele membre analizează, de asemenea, următoarele elemente, atunci când sunt relevante pentru natura şi conţinutul dispoziţiei care se introduce sau se modifică:  corelarea dintre sfera de cuprindere a activităţilor pe care le implică o profesie sau care sunt rezervate acesteia şi calificarea profesională necesară; ▪ corelarea dintre complexitatea sarcinilor în cauză şi necesitatea ca aceia care le practică să posede anumite calificări profesionale specifice, în special în ceea ce priveşte nivelul, natura şi durata formării profesionale sau experienţa necesară; ▪ posibilitatea de a obţine calificarea profesională prin căi alternative; ▪ dacă activităţile rezervate anumitor profesii pot fi sau nu pot fi partajate cu alte profesii, şi din ce motiv; ▪ gradul de autonomie în exercitarea unei profesii reglementate şi impactul modalităţilor de organizare şi supraveghere asupra atingerii obiectivului urmărit, în special în cazul în care activităţile referitoare la o profesie reglementată se desfăşoară sub controlul şi responsabilitatea unui profesionist calificat corespunzător; ▪ evoluţiile ştiinţifice şi tehnologice care pot reduce sau creşte în mod real asimetria dintre profesionişti şi consumatori la nivelul informaţiilor. În acest ultim caz, statele membre evaluează efectul dispoziţiei noi sau al celei modificate atunci când se combină cu una sau mai multe cerinţe, ţinând seama de faptul că pot exista atât efecte pozitive, cât şi negative, şi îndeosebi următoarele: ▪ activităţi rezervate, titlu profesional protejat sau orice altă formă de reglementare în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE; ▪  obligaţii de a se supune unei dezvoltări profesionale continue; ▪ norme referitoare la organizarea profesiei, la etica profesională şi la supraveghere; ▪ apartenenţa obligatorie la o anumită organizaţie profesională sau la un anumit organism, regimurile de înregistrare sau autorizare, în special în cazul în care cerinţele menţionate presupun deţinerea unei calificări profesionale specifice; ▪ restricţii cantitative, în special cerinţele care limitează numărul de autorizaţii pentru exercitarea unei profesii sau care stabilesc un număr minim sau maxim de salariaţi, de cadre de conducere sau de reprezentanţi care deţin calificări profesionale specifice; ▪ cerinţe privind o formă juridică specifică sau cerinţe care se referă la deţinerea de capital sau la conducerea unei societăţi, în măsura în care aceste cerinţe sunt legate în mod direct de exercitarea profesiei reglementate; ▪ restricţii teritoriale, inclusiv în cazul în care în anumite părţi din teritoriul unui stat membru profesia este reglementată în mod diferit faţă de modul în care este reglementată în alte părţi; ▪ cerinţe care restricţionează exercitarea în comun sau în parteneriat a unei profesii reglementate, precum şi normele în materie de incompatibilitate; ▪ cerinţe privind asigurarea sau alte mijloace de protecţie personală sau colectivă în ceea ce priveşte răspunderea civilă profesională; ▪ cerinţe privind cunoştinţele lingvistice, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a exercita profesia; ▪ cerinţe privind tarifele minime şi/sau maxime; ▪ cerinţe privind publicitatea.

Noua lege reglementează efectuarea unui test de proporţionalitate, prevăzut la art. 7, anterior introducerii unor noi reglementări profesionale sau, după caz, înainte de modificarea sau completarea celor existente care restricţionează accesul liber la profesiile reglementate sau exercitarea acestora, garantând un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, în vederea asigurării bunei funcţionări a pieţei interne.

Testul de proporţionalitate se aplică cerinţelor care restricţionează accesul liber la profesiile reglementate existente sau la noile profesii, precum şi a celor care restricţionează exercitarea acestora.

Testul de proporţionalitate se aplică dispoziţiilor legale menţionate anterior care restricţionează accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia, ori una dintre formele de exercitare a acesteia, inclusiv utilizarea titlurilor profesionale şi activităţile profesionale permise în temeiul unor astfel de titluri, reglementate de Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.

În cazul în care într-un act separat al Uniunii Europene sunt stabilite cerinţe specifice privind reglementarea unei anumite profesii care nu lasă la alegerea statelor membre modul exact în care acestea urmează a fi transpuse, prevalează dispoziţiile de dreptul Uniunii Europene.

Se definesc, în sensul acestei legi, o serie de termeni utilizaţi în reglementările incluse în textul legii, astfel: 

a) titlu profesional protejat – formă de reglementare a unei profesii în cadrul căreia utilizarea titlului într-o activitate profesională sau într-o grupă de activităţi profesionale face obiectul, direct sau indirect, în temeiul dispoziţiilor legale de reglementare, deţinerii unei anumite calificări profesionale şi în cadrul căreia utilizarea abuzivă a acestui titlu face obiectul unor sancţiuni; 

b) activităţi rezervate – formă de reglementare a unei profesii în cadrul căreia accesul la o activitate profesională sau la o grupă de activităţi profesionale este rezervat, în mod direct sau indirect, în temeiul dispoziţiilor legale de reglementare, membrilor unei profesii reglementate, care dispun de o anumită calificare profesională, inclusiv în cazul în care activitatea este partajată cu alte profesii reglementate; 

c) mijloace adecvate – semnifică publicarea de informaţii pe pagina web a autorităţii competente şi difuzarea acestora în mass-media, furnizarea permanentă de informaţii specifice de către autoritatea competentă, precum şi orice alte modalităţi accesibile publicului.

Read more

Breaking News! Prescrierea datoriilor catre furnizori, mai vechi de 3 ani

Ce se intampla daca constati ca ai datorii mai vechi de 3 ani catre furnizori? Cum intervine prescrierea si ce legislatie se aplica?

  • Codul civil, art. 2.500 care arata ca dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.Prin drept la acțiune se înțelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.
  • Codul civil, art. 2.501 arata ca drepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
  • Codul civil, art. 2.506 care arata cadupă împlinirea termenului de prescripție, cel obligat poate să refuze executarea prestației.
  • Codul civil, art. 2.517 arata ca termenul general de prescriptie este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.
  • Codul civil, art. 2.524 arata ca dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligațiilor contractuale de a da sau de a face prescripția începe să curgă de la data când obligația devine exigibilă și debitorul trebuia astfel s-o execute.
  • Codul civil, art 2.541 arata ca dacă întreruperea prescripției a avut loc prin recunoașterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripție de același fel.

Concluziile acestor articole din Codul civil:

  • termenul de prescriptie este de 3 ani
  • acest termen curge de la data scadentei facturii, adica din ultima zi in care trebuia sa se faca plata, potrivit termenului de plata agreat intre parti.
  • daca in tot acest timp entitatea a recunoscut prin alte modalitati (confirmari de sold, alte acte similare incheiate in acest sens) obligatia de plata, atunci se intrerupe prescriptia , urmand ca noul termen de 3 ani sa reinceapa sa fie calculat de la aceasta data.

Prevederi contabile

Punctul 328 din OMFP 1802/2014 arata ca la scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise, entitățile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora.

Din punct de vedere contabil acest lucru nu este mentionat totusi ca o obligatie prin O 1802/2014.

Punctul 435 din acelasi ordin mai arata ca se inregistreaza ca alte venituri din exploatare datoriile prescrise, scutite sau anulate potrivit legii.

Punctul 28 al O 2861/2007 care reglementeaza inventarierea patrimoniului arata ca creantele şi obligaţiile faţă de terţi sunt supuse verificării şi confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit “Extrasului de cont” (cod 14-6-3) sau punctajelor reciproce scrise. Nerespectarea acestei proceduri, precum şi refuzul de confirmare constituie abateri de la prezentele norme şi se sancţionează potrivit legii.

Asadar, daca datoria detine si o pondere valorica insemnata in totalul soldurilor, neconfirmarea soldului poate fi considerata abatare de la normele de inventariere.

Pe de alta parte daca se confirma soldul, termenul de prescriptie de 3 ani se prelungeste incepand cu data confirmarii.

Read more

Arhiva Stiri